Conferinţă: Biserica Ortodoxă Română și puterea politică în perioada comunistă

Ciclul de conferinte “Biserica ortodoxa in perioada comunista”

Doamne ajuta! Rugăciunile unora dintre voi au fost ascultate, motiv pentru care săptămâna aceasta va aşteptăm la ciclul de conferinţe având ca temă „Biserica Ortodoxă Română şi puterea politică în perioada comunistă” . Astfel, marţi 9 februarie, începând cu ora 18:00, va avea loc conferinţa „Comunismul –o religie atee” avându-l ca invitat pe Lect. Univ. Dr. Radu Preda, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, director fondator al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase (INTER). Domnul Preda este de asemenea membru al Comitetului redacţional al revistei „Renaşterea“, publicaţie oficială a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului şi  membru în staff-ul Forumului European al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă (Bruxelles). Miercuri 10 februarie, începând cu ora 18:00, se va proiecta documentarul, „De ce nu canonizăm martirii anti – comunişti?” – o producţie TVR semnată de Rafael Udrişte. Cea de a doua conferinţă va avea loc joi, 11 februarie de la ora 18.00. Titlul conferinţei va fi „Biserica şi Securitatea”, avându-l ca invitat pe Lect. Univ. Dr. George Enache, membru CNSAS şi lector la Facultatea de Istorie din Galaţi Cea de a treia conferinţă „File din Patericul Închisorilor: Valeriu Gafencu” va avea loc vineri, 12 februarie de la ora 18.00. Conferenţiar va fi Monahul Moise, de la Mănăstirea Oaşa, judeţul Alba. Toate conferinţele se vor desfăşura în Aula „Mihai Eminescu” din corpul A al Universităţii „Al. I. Cuza” – Iaşi. La fiecare conferinţă veţi putea cumpăra cărţi ale invitaţilor la preţuri studenţeşti. Manuela Cluci Coordonator Subdepartament Comunicare

http://ascoriasi.ro

http://infocrestin.wordpress.com/

ALRC

Prin intermediul unei serii de mesaje, Dănuţ Mănăstireanu vrea să readucă în atenţia specialiştilor dar şi a celor tineri care nu au prea multe informaţii despre condiţia creştinului sub comunism, un  set de documente şi mărturii despre acea vreme de tristă amintire, dar şi de eroism veritabil. Un astfel de act, de eroism veritabil, l-a constituit pregătirea şi lansarea oficială  în primăvara anului 1978  a grupului numit Comitetul Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (pe scurt, ALRC).

Comitetul ALRC – 1 – Depre Pavel Nicolescu

În cadrul acestui material sunt prezentate date despre întâlnirea dintre Dănuţ Mănăstireanu şi Pavel Nicolescu, relaţiile care s-au stabilit între aceştia de-a lungul timpului precum şi pregătirea lansării oficiale ale ALRC.  Acest grup (ALRC), este considerat a fi singura contestare pe baze ideologice a regimului comunist din România.

Comitetul ALRC – 2 – Adresă către Consiliul de Stat

Prin  prezentarea Adresei Comitetului ALRC către Consiliul de Stat se demonstrează faptul că în România a existat rezistenţă anticomunistă. În acest context, rezistența anticomunistă trebuie înţeleasă ca fiind acţiuni de opoziţie faţă de regimul comunist, care pun sub semnul întrebării, în mod implicit sau explicit, bazele ideologice ale statului comunist, cu scopul de aobţine libertatea de care ne bucurăm astăzi. Ca dovadă a celor afirmate stă şi documentul amintit prin intermediul căruia autoritățile statului precum şi Uniunea baptistă erau informate de crearea unui grup interconfesional care avea ca scop principal ” apărarea libertăţilor religioase şi de conştiinţă în ţara noastră”,  cu o “activitate permanentă în semnalarea cazurilor de persecuţie religioasă şi de studiere a fenomenului religios în contextul societăţii socialiste.” Danuţ Mănăstireanu, autorul materialului pe care l-am sintetizat aici precizează că textul documentului Adresă către Consiliul de Stat, a fost publicat anterior în numărul 110, din 15 iulie 2001 al revistei The Salt Street Journal(SSJ).

Amintiri din lagărul comunist

Amintiri din lagărul comunist reprezintă o acţiune lăudabilă a domnului Dănuţ Mănăstireanu, de a republica, de astă dată pe blogul său, sau de a da pentru prima dată publicităţii o serie de materiale despre disidenţa religioasă evanghelică din România anilor ‘70.

Amintiri din lagarul comunist -1

Sub acest titlu, Dănuţ Mănăstireanu publică un text al său mai vechi despre disidența religioasă evanghelică din Romania anilor ‘70. Textul la care facem referire a fost publicat pentru prima dată în numarul 127, din 17 februarie 2002, al revistei Salt Street Journal, prima revistă virtuală a evanghelicilor din România, apăruta  la Iași, în 19 aprilie 1999, la inițiativa lui Edi Orășanu.

Amintiri din lagarul comunist – 2

Document dat pentru prima dată data publicității pe blogul Persona, a apărut la Iași în toamna anului 1978. El a fost conceput de către Dănuț Mănăstireanu şi a fost trimis Uniunii Baptiste, însoțit de o lista cu câteva zeci de semnături, mai ales ale unor tineri, dar și ale altor membri ai Bisericii baptiste în Iași.

Amintiri din lagarul comunist – 3

Sub titlul Amintiri din lagărul comunist – 3, Danuţ Mănăstireanu ne prezintă un exemplu de denigrare şi descurajare a creștinilor de către Securitate în perioada comunistă. Cazul prezentat pe care  se referă “la unul dintre momentele dificile  din viața Bisericii baptiste din Iaşi în perioada dictaturii comuniste”. Autorul prezintă în acest articol cazul unui intelectuale baptiste din Iaşul anilor ‘70, Genovieva Sfatcu, care “fusese exmatriculată cu câtva timp în urmă din Facultatea de engleză a Universității ieșene din pricina relațiilor ei cu străinii – un ‘păcat de moarte’ în vremea dictaturii comuniste. Tot în acea perioadă, Genovieva începuse lucrul cu renumitul cor de fete ‘Sion’. Excursiile întreprinse de acest cor în diverse biserici din țară constituiau un nou motiv de îngrijorare pentru securitate”. Ca urmare a acestui fapt s-a realizat la iniţiativa lui Dănuţ Mănăstireanu Memoriul de protest al Bisericii din Iaşi către Uniunea Baptistă din R.S.R.

Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci (II)

Incursiune în istoria Bisericii baptiste din România pe parcursul perioadei comuniste (II)

Tânăr păstor

Ideologia comunistă a fost construită în aşa fel încât să fie atractivă pentru mulţi oameni deşi, ulterior, o parte dintre aceştia au realizat că ceea ce promitea aceasta era o utopie. În cadrul cărţii Umblând pe ape printre stânci, Ioan Bunaciu mărturiseşte că în tinereţe avea convingeri socialiste şi îşi dorea o carieră politică, însă în urma unei glume, visul de a face carieră politică s-a spulberat. Din acel moment viaţa sa a primit o altă direcţie, o îndrumare divină[1], fapt care îl motivează în iunie 1947 să se boteze la Biserica baptistă din Braşov, păstorită de Mara Cornel, deşi era student în anul II la Academia Comercială, iar decizia sa ar fi putut avea repercusiuni negative asupra pregătirii sale academice. Cu toate acestea, domnul Bunaciu decide să îmbine studiile economice cu cele teologice, fapt pentru care în toamna anului 1947, la recomandarea Bisericii din Braşov, se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti[2]. În anul II de Seminar se mută la Academia de Studii Economice din Bucureşti pe care a absolvit-o în anul 1949. Scopul era acela de a combina activitatea de profesor cu cea de pastor.

,,Dar în anul 1948 s-a făcut reforma învăţământului şi la pedagogie am învăţat că profesorul trebuie să aibă o concepţie materialistă despre viaţă. Aşadar, pe când eram anul II la Seminar şi anul IV la Academia de Studii Economice, am înţeles ca în noul regim politic ce se instalase la noi, cine nu era comunist şi ateist nu mai putea fi profesor la sat şi pastor în biserică.’’[3]

Înţelegând că nu are nici o şansă să îmbine cele două activităţi, decide să se dedice în totalitate activităţilor din domeniul teologic, deşi şi aici urma să se confrunte cu o serie de probleme. Această decizie îl va conduce către o nouă etapă a vieţii, cea de tânăr pastor căsătorit. Schimbarea statutului s-a realizat prin intrarea în activitatea pastorală, şi prin căsătoria în iunie 1951 cu Otilia Turcu din Almaş. Din toamna aceluiaşi an devine pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj, precum şi student al Institutului Teologic Protestant din Cluj (1951-1956) care, spre deosebire de Seminarul Baptist din Bucureşti, era  acreditat de stat ca o instituţie de învăţământ superior. Începutul activităţii pastorale[4], precum şi implicarea în viaţa administrativă a Cultului Baptist prin alegerea sa în funcţia de secretar al Comunităţii baptiste din Cluj în anul 1953, îl aduce în contact, de pe o altă poziţie, cu autorităţile şi problemele bisericilor. Referitor la responsabilităţile pe care le implicau activitatea de pastor şi secretar al comunităţii baptiste din Cluj, precum şi primele contacte dintr-o poziţie oficială cu autorităţile, profesorul Ioan Bunaciu scrie următoarele:

„Aveam şase împuterniciţi ai Ministerului Cultelor[5], câte unul pentru fiecare raion şi un împuternicit şef în oraşul Cluj[6]. Cu aceştia trebuia să discut problemele bisericilor în raport cu autoritățile. Tot în grija mea erau problemele spirituale şi de disciplină ale bisericilor pentru că în toată regiunea Cluj erau trei pastori salariaţi […]. De aceea botezurile, nunţile şi înmormântările din bisericile Regiunii Cluj erau în sarcina noastră. La acestea se adăugau şi conferinţele interconfesionale care se ţineau din trei în trei luni la Cluj şi în oraşele reşedinţe de raioane, de la care, ca secretar al Comunităţii, nu puteam lipsi.”[7]

Deşi activitatea sa presupunea o muncă dificilă, plină de riscuri, profesorul Bunaciu vorbeşte şi de satisfacţii, văzute prin prisma legalismului şi a respectării acestuia de către „fraţii din biserică şi conducătorii lor”[8], care datorau ascultare faţă de el şi ceilalţi lideri pe baza principiului biblic al ascultării şi supunerii faţă de mai marii lor, exprimat de apostolul Pavel în Epistola către Evrei[9]. Trebuie menţionat faptul că acest verset a fost unul cheie în activitatea pastorală şi administrativă a domnului Bunaciu, în relaţia cu cei din cadrul cultului[10]. Cât priveşte relaţia cu autorităţile, Ioan Bunaciu s-a situat pe poziţia unui negociator din dorinţa de a rezolva, prin intermediul discuţiilor, problemele bisericii, comunităţii sau a Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti, al cărui director a fost între anii 1970-1988[11]. O poziţie diferită este atribuită taberei contestatarilor.

„Unii, cei mai tineri în frunte cu Ţon Iosif, susţineau o rezolvare prin confruntare cu autorităţile prin memorii, proteste, apeluri la diferite organizaţii internaţionale, iar ceilalţi, cei mai bătrâni, erau pentru rezolvarea problemelor de pe poziţii principiale. Personal am folosit metoda aceasta şi am reuşit să rezolvăm problemele legate de bisericile pe care le-am păstorit.[12]”

Profesorul Bunaciu consideră că poziţia protestatară adoptată de unele persoane din cadrul cultului baptist  a fost determinată şi motivată de tinereţea acestora, de lipsa de experienţă în relaţiile cu autorităţile comuniste, precum şi de dorinţa de emigrare. Aceasta din urmă este argumentată şi prin afirmaţia că nu cunoaşte pe nimeni care să fi refuzat paşaportul şi viza, să fi zis: „mai bine merg la închisoare decât să emigrez.” [13] În acest context, pentru a se distanţa de tabăra contestatară, Ioan Bunaciu face apel la sentimentul patriotic, naţionalist[14].

„Sigur noi care am fost legaţi de glie şi de poporul creştin baptist din România, pe care l-am slujit din tinereţe cu sinceritate, nu ne-am putut unii cu ei, pentru că într-adevăr doream rezolvarea problemelor, nu numai provocarea autorităţilor cu ele. Am stat la datorie predicând Evanghelia şi, folosind cuvinte drese cu sare pentru a-i convinge pe duşmanii noştri că adevărul e de partea noastră[15]”

Cu această dezbatere referitoare la modalităţile folosite de către liderii evanghelici pentru a rezolva problemele bisericilor sau instituţiilor pe care le conduceau în perioada comunistă încheiem partea a doua a seriei de mesaje despre cartea Umblând pe ape printre stânci a profesorului Bunaciu cu referiri mai largi sau mai strânse la istoria religioasă a comunităţii evanghelice pe care a slujit-o timp de 60 de ani.

---

[1]Rememorând călătoria sa prin această lume, Ioan Bunaciu se consideră o persoană care a beneficiat de protecţia divinităţii încă din copilărie, continuând mai apoi să înţeleagă scopul lui Dumnezeu pentru viaţa sa.

[2]Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti era recunoscut de către stat ca o şcoală teologică de nivel mediu care putea să pregătească pastori pentru bisericile baptiste.

[3]Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, f. ed., Bucureşti, 2009, pp.16-17

[4]Ioan Bunaciu îşi începe activitatea pastorală în anul 1950

[5]Funcţia de împuternicit se organiza chiar pe parcursul anului 1953, fiind câte unul pentru fiecare raion şi un împuternicit şef judeţean şi pentru Capitală, cf. ASSC 1953, Hotărârea [2412]/1953 a Ministerului Cultelor privind înfiinţarea funcţiunii de împuterniciţi pentru culte în cadrul unor Sfaturi Populare orăşeneşti.

[6]Prin intermediul Legii nr.5 privind raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 77 din 8 septembrie 1950, se realizează o nouă organizare teritorial administrativă la nivelul ţării după modelul sovietic în regiuni, raioane, oraşe, comune. Această organizare administrativ-teritorială s-a menţinut până în anul 1968, când s-a revenit la modelul anterior, valabil şi astăzi.

[7]Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, pp.17-18

[8]Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.18

[9]„Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi”, Epistola apostolului Pavel către Evrei, cap.13, v.17, apud, Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.18

[10]Subalterni şi studenţi

[11]O poziție diferită de a domnului Bunaciu au avut o serie de lideri şi intelectuali baptişti precum Iosif Ţon, Pavel Nicolescu, Dănuţ Mănăstireanu, ș.a.

[12]Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.76

[13]Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.77. Suntem întru totul de acord cu afirmaţiile profesorului Bunaciu conform cărora a existat o poziţie contestatară determinată de oportunism, dar considerăm că au existat în aceeaşi măsură persoane care au iniţiat acţiuni protestatare dintr-o convingere sinceră, în urma cărora au avut de suportat o serie de repercusiuni. De menţionat şi faptul că în urma unor astfel de acţiuni protestatare şi contestatare s-a renunţat în anii ’70 la reglementarea serviciilor religioase ale bisericilor baptiste de către stat.

[14]O poziţie diferită referitoare la sentimentele patriotice în cadrul deciziilor şi activităţii religioase se găseşte la Dănuț Mănăstireanu, care le considera ca fiind o modalitate de infiltrare a statului în viaţa internă a cultelor. Poziţia la care facem referire a fost exprimată şi prin intermediul comunicării Comunismul şi biserica. Studiu comparativ. Strategia regimurilor comuniste de control al activităţilor religioase. Implicaţii pentru perioada postcomunistă, susţinută în cadrul  conferinţei „După 20 de ani. Perspective asupra căderii comunismului în România: cauze desfăşurare consecinţe” organizată la Iaşi în perioada 12-13 noiembrie 2009. Mulţumim pe această cale domnului Dănuţ Mănăstireanu pentru amabilitatea de a discuta cu noi aceste probleme pe parcursul conferinţei la care am făcut referire.

[15] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.77

Memoriul de protest al Bisericii din Iaşi către Uniunea Baptistă din R.S.R.

Sub titlul Amintiri din lagărul comunist – 3, Danuţ Mănăstireanu ne prezintă un exemplu de denigrare şi descurajare a creştinilor de către Securitate în perioada comunistă. Cazul prezentat se referă “la unul dintre momentele dificile  din viața Bisericii baptiste din Iaşi în perioada dictaturii comuniste”. Autorul prezintă în acest articol cazul unui intelectuale baptiste din Iaşul anilor ‘70, Genovieva Sfatcu, care “fusese exmatriculată cu câtva timp în urmă din Facultatea de engleză a Universității ieșene din pricina relațiilor ei cu străinii – un ‘pacat de moarte’ în vremea dictaturii comuniste. Tot în acea perioadă, Genovieva începuse lucrul cu renumitul cor de fete ‘Sion’. Excursiile întreprinse de acest cor în diverse biserici din țară constituiau un nou motiv de îngrijorare pentru securitate”. Consecinţa acţiunilor Genovievei a fost iniţierea unei campanii de discreditare a acesteia de către poliţia secretă în care,  remarcă cu tristeţe autorul, “alături de agenţi angajaţi ai securităţii, au fost implicaţi şi membri ai bisericii, ca şi lideri ai cultului baptist, care faceau în vremea aceea servicii autorităţilor comuniste”. Ca o contrapondere la acţiunile securităţii şi la îndemnul unui misionar care călătorea des în România, Dănuţ Mănăstireanu elaborează un memoriu de protest în numele comitetului Bisericii din Iaşi, pe care îl trimite Uniunii Baptiste din R.S.R în august 1978. Evoluţia situaţiei şi memoriul Bisericii Baptiste din Iaşi pot fi văzute aici.

Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci (I)

Incursiune în istoria Bisericii baptiste din România pe parcursul perioadei comuniste (I)

Umblând pe ape printre stânci reprezintă în viziunea autorului, Prof. univ. dr. Ioan Bunaciu, viaţa acestuia în cei 60 de ani de ,,slujire cu Evanghelia în România comunistă: o umblare pe ape printre stânci fără să mă ciocnesc cu ele şi cu o sosire bună în portul din care plec spre veşnicie.”[1] Plecând de la această mărturisire ne propunem să prezentăm pe parcursul mai multor articole această călătorie a autorului spre portul din care va pleca spre veşnicie. În paralel cu această prezentare ne propunem şi realizarea unei incursiuni în istoria Bisericii Baptiste din România, privită ca un întreg, pe parcursul a patruzeci de ani de domnie a unui regim care şi-a propus încă de la început distrugerea religiei. Obiectivul propus venea şi din considerentul că regimul comunist a văzut în religie un competitor. Când spunem aceasta ne referim la faptul că, din punct de vedere ideologic, comunismul avea caracteristicile unei religii, doar că ,spre deosebire de creştinism, care le dă creştinilor speranţa întâlnirii cu Mântuitorul lor şi intrarea în stăpânire a moştenirii promise, comunismul promitea un rai irealizabil, un Eden utopic care urma să se materializeze când sistemul va atinge maturitatea necesară. Până la momentul respectiv sistemul comunist îşi propunea să reformeze din temelii societatea şi să creeze omul nou. Înţelegem astfel că ,,schimbările care au avut loc în societatea românească au fost o reflectare a utopiei comuniste de realizare a unei societăţi noi. Această societate era una în care valorile tradiţionale româneşti şi morala creştină au fost înlocuite de către stat cu noi valori impuse la momentul 1945 de către Uniunea Sovietică şi acceptate de clasa politică din România, ducând la înlocuirea treptată a sistemului democratic cu unul comunist. Individul, pe de altă parte, a fost constrâns să se ralieze cerinţelor sistemului pe diferite căi: de la favoruri până la impuneri brutale.  Prin aceste mijloace şi metode societatea românească devine una conformistă, iar regimul comunist, prin ignorarea valorilor morale, era unul care îşi ignora propriul cetăţean şi, chiar mai mult decât atât ,îl ignora Însuşi pe Dumnezeu.”[2] Acesta este cadrul în care profesorul Bunaciu rememorează o parte însemnată, 40 de ani din cei 60 de slujire cu Evanghelia. De asemenea, cartea se vrea şi un răspuns la acuzaţiile de colaborare cu Securitatea care i-au fost aduse în ultimul timp, fiind utilă şi generaţiilor tinere  pentru a  înţelege condiţiile de lucru şi viaţă din perioada materialist ateistă prin care a trecut România pe parcursul a patru decenii.

---

[1] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, f. ed., Bucureşti, 2009, pp.47-48

[2] Marius Silveşan, Aspecte din viaţa cotidiană a românilor. Mediul urban 1960-1975, Lucrare de licenţă prezentată în sesiunea iunie 2003 la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti

Umblând pe ape printre stânci reprezintă în viziunea autorului, Prof. univ. dr. Ioan Bunaciu, viaţa acestuia în cei 60 de ani de ,,slujire cu Evanghelia în România comunistă: o umblare pe ape printre stânci fără să mă ciocnesc cu ele şi cu o sosire bună în portul din care plec spre veşnicie.”[1] Plecând de la această mărturisire ne propunem să prezentăm pe parcursul mai multor articole această călătorie a autorului spre portul din care va pleca spre veşnicie. În paralel cu această prezentare ne propunem şi realizarea unei incursiuni în istoria Bisericii Baptiste din România, privită ca un întreg, pe parcursul a patruzeci de ani de domnie a unui regim care şi-a propus încă de la început distrugerea religiei. Obiectivul propus venea şi din considerentul că regimul comunist a văzut în religie un competitor. Când spunem aceasta ne referim la faptul că, din punct de vedere ideologic, comunismul avea caracteristicile unei religii, doar că ,spre deosebire de creştinism, care le dă creştinilor speranţa întâlnirii cu Mântuitorul lor şi intrarea în stăpânire a moştenirii promise, comunismul promitea un rai irealizabil, un Eden utopic care urma să se materializeze când sistemul va atinge maturitatea necesară. Până la momentul respectiv sistemul comunist îşi propunea să reformeze din temelii societatea şi să creeze omul nou. Înţelegem astfel că ,,schimbările care au avut loc în societatea românească au fost o reflectare a utopiei comuniste de realizare a unei societăţi noi. Această societate era una în care valorile tradiţionale româneşti şi morala creştină au fost înlocuite de către stat cu noi valori impuse la momentul 1945 de către Uniunea Sovietică şi acceptate de clasa politică din România, ducând la înlocuirea treptată a sistemului democratic cu unul comunist. Individul, pe de altă parte, a fost constrâns să se ralieze cerinţelor sistemului pe diferite căi: de la favoruri până la impuneri brutale.  Prin aceste mijloace şi metode societatea românească devine una conformistă, iar regimul comunist, prin ignorarea valorilor morale, era unul care îşi ignora propriul cetăţean şi, chiar mai mult decât atât ,îl ignora Însuşi pe Dumnezeu.”[2] Acesta este cadrul în care profesorul Bunaciu rememorează o parte însemnată, 40 de ani din cei 60 de slujire cu Evanghelia. De asemenea, cartea se vrea şi un răspuns la acuzaţiile de colaborare cu Securitatea care i-au fost aduse în ultimul timp, fiind utilă şi generaţiilor tinere  pentru a  înţelege condiţiile de lucru şi viaţă din perioada materialist ateistă prin care a trecut România pe parcursul a patru decenii.

---

[1] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, f. ed., Bucureşti, 2009, pp.47-48

[2] Marius Silveşan, Aspecte din viaţa cotidiană a românilor. Mediul urban 1960-1975, Lucrare de licenţă prezentată în sesiunea iunie 2003 la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti

Dilema Veche ”Gospel în Giuleşti – Biserica africanilor baptişti din Bucureşti”

Sub acest titlu, Revista Dilema Veche care a mai publicat o serie de articole despre viaţa comunităţilor neoprotestante din România,  îşi propune să dezvăluie cititorilor săi un crâmpei din viaţa unei comunităţi baptiste locale, Spiritual Revival Church, biserica baptistă a refugiaților din București.  Autoarea, Mădălina Şchiopu, face o trecere în revistă a etapelor prin care a trecut biserica de-a lungul timpului care a ajuns să adopte şi persoane de pe alte continente decât cel african. Putem vorbi astfel de extinderea unui proiect binecuvântat care s-a dezvoltat şi datorită sprijinului primit de la biserica mamă, Biserica Creştin Baptistă Nadejdea.  Pastorul bisericii Spiritual Rivival Church, Peter Rong, de origine sudaneză, căsătorit cu o româncă,  împreună cu care are două fetiţe, este caracterizat ca fiind o persoană  foarte activă, care reuşeşte să transmită mesajul Evangheliei unor persoane care se află departe de casă şi care, în unele cazuri, abia aici ajung să îl cunoască pe Dumnezeu.

Cum comunitatea este formată în bună măsură din africani, muzica e şi ea la mare cinste. Se cîntă cu fervoare, uneori pe ritmuri africane, alteori cu elemente de gospel, în cele (cel puţin) patru limbi ale comunităţii. Toată lumea se alătură, bătăile din palme şi din picior se succed ritmic, orchestra şi cîntăreţii dau ce-i mai bun în ei: este imposibil să rămîi pe scaun, cîntecele religioase te iau pe sus, orice ai fi – african, român, american, ţigan sau sîrb, credincios sau doar vizitator. Ceva din ardoarea continentului negru s-a mutat într-o zi de iarnă din Giuleşti. O frîntură din povestea unei rase cu o istorie agitată, care a primit de Sus, în schimb, înflăcărare şi dragostea de cîntec. Cine şi-ar putea dori mai mult?

Articolul poate fi citit integral în Revista culturală Dilema Veche

Relaţiile lui Wurmbrand cu Uniunea Baptistă din R.F.G.

Cu ocazia prezentării duminică seara de către TVR Cultural a părţii a II a din Manifestările prilejuite de Centenarul Wurmbrand care au avut loc pe 24 Martie 2009 la Ateneul Român din Bucureşti, m-am gândit să evoc un episod din lupta acestui titan al credinţei. Episodul la care voi face referire se regăseşte într-o Notă  de convorbire  din 14 iunie 1969 a Departamentului Cultelor din Bucureşti.  Această notă reprezintă o sinteză a discuţiilor care au avut loc la data de 13 iulie 1969 la sediul Departamentului Cultelor din Bucureşti între reprezentanţii instituţiei menţionate şi delegaţia Uniunii Baptiste din R.F.G, formată din Gerhardt Class, secretar general al Uniunii, şi dr. Karl Reichardt, director financiar. În cadrul discuţiilor avute la aceasta instituţie însărcinată cu spravegherea cultelor şi asociaţiilor religioase, personalului de cult şi manifestărilor acestora, directorul financiar al Uniunii Baptiste din R.F.G, dr. Karl Reichardt, a prezentat acţiunile întreprinse de către instituţia pe care o reprezenta în vederea păstrării unor bune raporturi cu România. Concret, dr. Reichardt s-a referit la respingerea ofertei de tipărire a cărţii Torturat pentru Hristos de către editurile Uniunii Baptiste din RFG. După respingerea ofertei, Richard Wurmbrand şi-a tipărit cartea la o editură a Bisericii Evanghelice din R.F.G, moment în care, la intervenţia personală a dr. Reichardt, cartea a fost retrasă din librării, iar exemplarele tipărite au fost distruse. În continuarea discuţiei, dr. Reichardt,  scoate în evidenţă eforturile financiare pe care le-a făcut Uniunea prin respingerea ofertei de tipărire a cărţii lui Wurmbrand, fără a face referire la faptul că această carte aducea în atenţia publicului occidental persecuţiile la care a fost supus autorul într-o ţară în care libertatea de expresie şi libertatea religioasă erau înscrise în legile fundamentale ale statului şi reiterate prin intermediul Constituţiei R.S.R. din anul 1965 dar nu erau respectate. Deşi sunt menţionate dificultăţile financiare prin care trecea Uniunea Baptistă din R.F.G. la sfărşitul anilor ‘60 şi oportunităţile de care instituţia ar fi beneficiat de pe urma tipăririi şi comercializării cărţii lui Richard Wurmbrand, Torturat pentru Hristos, dr. Reichardt îşi exprimă regretul că în cele din urmă cartea a fost tipărită în Germania Federală  la Editura Hussaat într-un tiraj mai mare decât fusese programat iniţial. Reuşita lui Wurmbrand este argumentată prin spiritul mercantilist al editurii menţionate, care a urmărit prin acceptarea ofertei de tipărirea a cărţii menţionate beneficii de ordin material.

Aspectul evocat aici este unul trist, care denotă pe de o parte influenţa propagandei comuniste şi a Securităţii,  iar pe de alta dorinţa Uniunii Baptiste din Germania de a păstra contactul cu baptiştii din România. Din punct de vedere deontologic se cuvine a menţiona faptul că informaţia trebuie confirmată şi de alte surse. De aceea îi rog pe cititori  să se exprime pe marginea acestui subiect, confirmându-l sau infirmându-l. Dacă faptele relatate sunt reale, rămâne ca istoria să judece justeţea lor. Sarcina mea a fost aceea de a le evoca.

“Fidela” O nouă traducere a Bibliei în limba română

Blogul Clujul Evanghelic ne semnalează apariţia unei noi traduceri a Bibliei în limba română denumită FIDELA. Aceasta a fost realizată conform blogului Vestea Bună după 8 ani de muncă de către un colectiv condus de pastorul Brian Nibbe de la biserica baptistă Lumina Evangheliei din Cluj.  Consultând pagina de titlu a Bibliei FIDELA,  accesibilă în format pdf aici,  aflăm faptul că această versiune reprezintă o traducere literală nouă, completată, revizuită şi actualizată.  Cu toate acestea, în urma lecturării unor pasaje cheie ale noii versiuni de către persoane familiarizate cu textul biblic, în blogosfera evanghelică au apărut o serie de comentarii şi analize ale acestei versiuni. Am să mă opresc la trei dintre acestea după cum urmează: Vasile Tomoiagă pe blogul Clujul Evanghelic ne anunţă despre apariţia acestei versiuni preluând o informaţie de pe blogul Vestea Bună, prezentându-ne în paralel textul fericirilor din Evanghelia după Matei capitolul 25 în versiunea FIDELA şi în versiunea Cornilescu.  Aurel Mateescu, la rândul său analizând textul noii versiuni, o consideră ca fiind ” O nouă americanizare a evanghelicilor români”.  Marius Cruceru face şi el o analiză critică a textului edificatoare prin titlul articolului ” Traducerea Fidela – Fidelă? o hiperbolă! sau cum se traduce “common sense” în limba română?”

Keeping the Faith-Interview: Denzel Washington

Brett McCracken

Denzel Washington is more than just an Oscar-winning superstar. He’s a Christian who’s serious about his roles … even when they get a bit bloody, like in the Book of Eli.

Denzel Washington is one of Hollywood’s most successful and respected actors. But the two-time Academy Award winner (for 1989’s Glory and 2001’s Training Day) is also one of Hollywood’s highest profile Christians.

The son of a Pentecostal preacher from Mount Vernon, New York, Washington, 55, has been an active member of West Angeles Church of God in Christ for nearly 30 years, reads his Bible every morning, and always chooses roles that he can “bend” in the direction of a positive message or a reflection of his deep personal faith. [...]

Hhe is not ashamed to speak bluntly about his Christian beliefs.

“I believe that Jesus is the Son of God,” he says. “I’ve been filled with the Holy Spirit. I know it’s real. [...]

Christianity Today